Am decis sa simplific lucrurile anul acesta, luna asta. Am vandut din lucrurile care stateau ascunse la mine, dandu-le sansa sa se bucure cineva de ele, nu sa stea sa se depuna praf pe ele in sertare. Si voi continua procesul de debarasare, simplificare pe toate planurile. De bani cred ca voi cumpara un tablou, in conditiile in care nu ma indur de obicei sa cumpar arta, mereu apar lucruri mai practice de cumparat.
in natura totul este simplu…
Am inceput sa scriu in bullet journal, observ ca in coloana cu cheltuieli notez zilnic…macar sa stiu pe ce anume cheltui banii, pe care mai mult ca oricand trebuie sa-i dramaluiesc. Voi face si un buget, in lunile in care am facut asta am avut sanse mai mari sa cheltui banii pe lucruri importante si mai putin pe flecustete cumparate pentru ca doar intram intr un supermarket/magazin online.
Imi plac planificarile pentru ca imi elibereaza mintea de tot felul de lucruri care trebuie tinute minte. In momentul in care le scriu pe hartie, am si scapat de ele, plus ca nu mai exista posibilitatea sa le uit.
Nu m-am apucat de multe activitati luna asta asa cum mi-a fost obiceiul in anii din urma. Am zis sa le iau pas cu pas si simt mai mare claritate:)
Am terminat de citit Confesiunile unei ratate trecute de 40 ani, o carte asa usurica, dar care iti lasa o senzatie faina cum ca toate suntem la fel si desi ni se pare ca la vecina iarba e mai verde, de fapt tuturor ne este greu si mai ales, toate cumva suntem bine si reusim sa fim bine, indiferent ca suntem femei singure, maritate, mame, de cariera sau casnice. De obicei cele ce par sa aiba ce ne lipseste noua ne par mai fericite, dar in esenta media bunastarii e aceeasi. Eu ma consider mai degraba fericita, dar uneori presiunea societatii ma apasa si pe mine…si mi inegureaza zielele insorite.
Am luat si doua mostre de pe amazon una despre minimalism, dar dupa ce am citit mostra nu am cumparat si cartea si una despre…ingrijirea casei/cums a faci curat. Daca as fi mai ordonata, as face lucrurile la timp, mi-ar placea sa deretic nu ar fi nevoie sa citesc asemenea carti. Majoritatea cartilor citite de mine intr-un an sunt din aceasta sfera, a minimalimului, organizarii, debarasarii. Nu pot spune ca nu am facut progrese, dar sunt mai mici si mai lente decat mi-as dori. De exemplu blatul si masa din bucatarie, 60% din timp sunt debarasate si sterse, mi-ar placea 100%, dar e ok si asa, iar pe masa din sufragerie rar las si alte lucruri decat ce trebuie sa fie pe masa, incerc sa nu o acopar cu obiecte inutile.
Am strans lucrurile din bucatarie pe care le foloseam o data pe an, de exemplu, taietoarele de biscuiti 🙂 pe care le folosesc doar la Craciun sau seringa de ornat torturi pe care o tin de 2 ani intr-un sertar si n-am folosit-o niciodata, toate paharele de baut vin, desi beau dintr-unul singur, toate farfuriile si castroanele desi mancam din 7 maxim…
Vreau sa ma duc la inot de luna viitoare, dar intai trebuie sa mi verific putin plamanii. Dintre toate lucrurile pe care le-am facut, inotul m-a ajutat cel mai tare sa evoluez in toate modurile posibile si imposibile. Acum o duc pe Ilinca si iese de acolo incredibil de bucuroasa:) si de obosita, cu senzatia ca o dor toate:))( cat de minunat e pentru un parinte sa auda asta:)
Sambata ma vaccinez. Copilul meu imi povestea ce binecuvantare a fost pentru ea covidul si purtarea mastii, faptul ca poate fi anonima, ca nimeni nu se zgaieste sau nu o intreaba nimic despre fata ei. Sa poti fi anonim, cate femei, in special adolescente s-ar putea sa mai fi scapat de presiunea de a arata „bine” conform presiunilor sociale
draga de ea, asa m-a emotionat ce a spus fetitza ta….
Of, o înțeleg pe Ilincuța. Nu am mai spus nimănui, dar da, de când am purtat prima dată mască mi-am dat seama de ce mă simt diferit…în bine! Mi-ar fi prins bine și în perioada adolescenței
Bravo, Anca, pentru simplificare si organizare! Ai inceput in forta anul. Multe bucurii va doresc!
Nu stiu cum de n-am vazut ultima parte a postarii cand am citit-o prima data.
Am realizat vazand acum comentariile.
O imbratisez pe Ilinca cu toata inima! Imi pare asa de rau ca este nevoita sa infrunte pareri/priviri la varsta ei si fortata sa fie mai puternica.
Ai un peisaj superb acolo!
Treaba asta cu jurnalul si evidența cheltuielior trebuie să o încep și eu, poate devin mai chibzuită….
Spor, draga mea, în tot ce faci și curaj în a porni la drum în ce-ți propui.
Mi-a placut articolul, foarte dragut :X
Absolut fabulos peisaj, poti face un tablou co poza aceea.
Buna, Anca! Ne e dor de articolele tale. Sper ca sunteti bine.
Foarte frumos Anca, timpul de calitate petrecut alaturi de cei dragi este neprețuit.
Pozele sunt mirifice, iar scrisul in ton cu calmul si franchetea pozelor.
Ce suflet frumos 😉